Locul unde se practica KARATE se numeste Dojo.
Dojo, sala de antrenament, este un cosmos in miniatura, unde ne intalnim cu noi insine,cu frica si nelinistea, cu obiceiurile si reactiile diferite pe care le avem. Aceasta este arena conflictuala restransa unde ne confruntam cu un adversar care nu este de fapt adversarul adevarat. El este partenerul de antrenament care ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa ne descoperim adversarul adevarat: propriul nostru ego.
In sala de antrenament se invata foarte multe lucruri intr-un timp foarte scurt si, mai ales, invatam ceea ce suntem de fapt in realitate si cum reactionam in fata situatiilor de viata.
Conflictele care au loc in sala de antrenament ne ajuta sa facem fata conflictelor din afara salii de antrenament. Disciplina si concentrarea necesara in sala de antrenament le folosim si in afara salii de antrenament, in viata obisnuita.
Activitatea in Dojo este plina de surprize, orice moment este inedit, in orice moment invatam ceva nou sau folosind terminologia Zen, Dojo este un loc de auto-iluminare.
Primul lucru pe care un elevul il invata in sala de antrenament este sa o pastreze curatenia. Elevii spala sala la inceputul si sfarsitul antrenamentului, nu ca o dovada de disciplina oarba, nici pentru a fi injositi ci pentru a invata sa fie curati si sa respecte munca. Un echipament curat si un corp curat, respectul fata de tine insuti, fata de cei din jur si fata de Artele Martiale vor conduce inevitabil catre un spirit curat.
Fiecare astfel de sala de antrenament, Dojo, este condusa de un ,,Sensei’’. In limba japoneza, ,,Sen’’ inseamna ,,inainte’’, iar ,,sei’’ inseamna nascut. In traducere, ,,Sensei ’’ inseamna ,,cel care s-a nascut inaintea ta’’. Aceasta afirmatie se refera nu atat la varsta consemnata de un certificate de nastrere, ci la experienta si intelepciunea profesorului de Arte Martiale. Se spune despre profesorul de Arte Martiale ca se aseamana in multe privinte cu un maestro Zen; el nu-si cauta elevii si nici nu-i impiedica sa plece. Daca elevul este interest de studiul Artelor Martiale, profesorul ii va sta la dispozitie – cu conditia ca elevul sa-si caute singur de grija pe drumul spre perfectionarea umana. Rolul profesorului este de a investi elevul cu responsabilitatile pe care acesta din urma este in stare sa le stapaneasca si sa le finalizeze. Elevul va urma drumul trasat de profesorul sau, sau alt drum – alegerea ii apartine.
La inceput, profesorul ii va arata tehnicile de lupta fara sa intre prea mult in amanunte, asteptand ca elevul sa descopere singur semnificatiile lor.
Daca elevul are rabdarea si tenacitatea sa urmeze acest drum, iar profesorul inspiratia sa-l conduca in mod optim, in cele din urma elevului i se revela esenta Artelor Martiale.
Elevul trebuie sa fie constient ca un profesor nu ii va ,,arata’’ ceva anume din Artele Martiale, deoarece acestea nu sunt nici show, nici spectacol de circ.
Profesorul ii va impartasi elevului din experienta sa, determinandu-l sa reface drumul parcurs de primii maestri, sa-si dea seama care este rolul sau in sirul celor care au practicat Artele Martiale si nu in cele din urma, prin perfectionarea sa, sa contribuie cu ceva de valoare la evolutia umanitatii.
Acesta este scopul final al Artelor Martiale.